Ea, El, Cealaltă

El o întâlnește pe Cealaltă. Dar nu o vede. Nu o crede. Nu înțelege ce vrea să facă. De ce crede în El când este atât de sfărîmat și altceva mai mult decât să își zbiere durerea și să se răzbune pe orice femeie, care încearcă să ia locul celei care încă se află în sufletul lui,nu poate oferi?
Dar Cealaltă vede dincolo de atitudinea lui tranșantă, de vorbele lui tăioase, de nepăsarea lui aruncată brutal spre ea. Uneori el se deschide, îi vorbește atât de uman, apoi brusc o alungă. Ea pleacă, zicând că este ultima oară. Apoi își aduce aminte de părțile puține bune pe care el i le-a permis să le simtă.
De crezut, nu încetează să creadă în el. El nu înțelege ce vrea. El a luat de la Cealaltă ce a avut nevoie. Și-a satisfăcut egoul, poate doar curiozitatea, dar îl intrigă faptul că nu renunță la el.
E greu să creadă, să se mai încreada în cineva. El a mai vazut-o o dată pe Cealaltă. Atunci i-a spus că el nu are încredere în absolut nimeni și nimic, doar în el. Cealaltă și-a amintit de vorba lui, abia acum după ce s-a dăruit parțial lui.Înțelege că el i-a dat o șansă Ei, și-a dat voie să creadă și în altceva si altcineva decât în el. Din păcate, nu a iesit cum a sperat El. Acum e prea târziu pentru încă o încercare cu Cealaltă. Și-ar dori, îi place cum Cealaltă este acolo, chiar mai mult decât a fost Ea. Îl doare atât de tare carnea de la rănile Ei, atâta de gol se simte, atât de puternic simte cum rămâne fără aer.
El îi scrie Ei. Ea nu răspunde. Îl chinuie indiferența, răceala, tranșantă, nepăsarea și cel mai rău ușurința cu care Ea a putut să-i dea drumul.
Cealaltă îi scrie Lui. El nu îi răspunde. Acest lucru o chinuie, o dă peste cap.
Nu înțelege de ce El nu vede că mereu este acolo, chiar și fără ca el să i-o ceară, îi pasă și puțin o doare ușurința lui de a o folosi, de a renunța la ea. Cât de ironic nu?
Fiți Ea pentru voi întâi, Acceptarea va veni,vă va ajuta. Nu uitați totuși înainte să îi deschideți, să vă uitați pe vizor.