Fapte versus Cuvinte în relațiile de cuplu

Ea ii spune lui: "Îmi rămâi în gând. Mereu un zâmbet jucăuș. Simt atâta atenție din partea ta, chiar și atunci când nu mi-o acorzi, tu ești acolo suspendat în gândul meu.Suna anapoda și incoerent?"

El ii spune ei: "Nu, deloc, eu înțeleg. Mă porți în gând și când nu vorbim, mă porți în gând și când nu sunt lângă tine. Faptul că mă porți în gând e atenție destulă pentru mine."

Oare ce ne face să nu putem aprecia persoane care natural sau cu efort aleg să rămână lângă noi și să ne dăruiască frumosul pe care îl au în ei și frumosul pe care îl vad în sufletul nostru, pe chip, în zâmbetul pe care îl dăruim la schimb?

Vom putea aprecia timpul pe care cineva alege să ni-l dăruiască, indiferent de durerile sau problemele prin care trec și ei?

Faptele stau mereu în umbră. Încă nu au câștigat teren în fața cuvintelor.Rolul lor ar trebui sa fie de constatare, comunicare, raționalizare, exemplificare. Cuvintele au interminabile întrebuințări.

Ați observat că de multe ori le folosim greșit, adresam cuvinte de susținere, de mângâiere celor care ne tratează total urât și adresam cuvinte acide, critice persoanelor care chiar încearcă să facă un efort pentru noi, pentru a ne arăta că le pasă.

În general, am observat că ne pasă de genul "bad boy/ bad girl ".Când un om bun face parte prea mult din viața noastră, există tendința de a ne plictisi sau de a nu-l mai aprecia la adevărata lui valoare. Știți vorba aceea...Ți s-a urât de prea mult bine?". O întâlnim foarte des.

Bine, bine...și acum ce facem? Ca să nu cădem in ispită, ar fi bine să căutăm ajutor exterior specializat, merită să vedem dacă mai poate avea relația o șansă. Dacă nu, atunci măcar știm că am încercat, am dat o șansă faptei, așa putem părăsi acea relație fără reproșul că doar folosim cuvinte deșarte in promisiuni constante ca va fi mai bine. Nu mai dăm mereu cuvintelor puterea de a controla, nu mai gândim doar cu mintea, lăsăm și inima să ne dicteze calea spre a fi liberi.

Faptele implica acțiune. Implica gânduri cu emoție pozitiva, gesturi jucăușe presărate cu romantism pe alocuri, faptele implica voința și motivația să creeze acel eveniment mărunt sau grandios, prin care încercăm adesea să arătăm persoanei de lângă noi cât de draga ne este, cât de specială este în speranța că acel sentiment ne va fi împărtășit.

Dacă stau bine să mă gândesc, faptele și cuvintele au importanta lor,sunt benefice în crearea acelei amintirii pline de emoții.

Amintire pe care o rechemam în gând de fiecare data când ne este dor. Amintirea rămâne în cuvintele pline de tandrete sau erotism, schimbate în orele tarzi de seara.

Revenim cu ghidusie si recitim schimbul de mesaje. Ele ne tin de cald și ne ajuta sa visam cu ochii larg deschisi la următoarea dată când acel băiat/bărbat, fată/femeie ne va surprinde din nou și din nou cu fapte pline de atenție, răsfăț.

Superba emoția acelui mesaj sentimental primit și mult așteptat din partea celui care contează pentru noi. Un simplu fapt ce ne arată ca acea persoana se gândește la noi, ca ii pasă de noi. Aceste gesturi sunt cat se poate de reale și vocale.

Cantitatea cuvintelor sau calitatea lor, pe care alegem sa le folosim pentru a exprima dragostea, bucuria, furia, nervii, nemulțumirea, ar trebui sa conteze mai puțin. Important este cum putem arata în fapte aceste lucruri. Logic ca nu o sa ne entuziasmam vreodată când persoana iubita ne va jigni.

Cuvintele din partea persoanei dragi noua și care la rândul ei ne considera importante pentru a ne da timpul lor...pot fi puține, dacă vorbim despre bărbați, noi..femeile suntem în general ființele care exprimam mai mult. Barbatii prefera faptele, fiind mai pragmatici de fel.

Uneori acest lucru nu coincide cu nevoia femeii. Nevoia femeii de a auzi faptele, emoțiile puse și în cuvinte va rămâne un mister, însă este ceva de care are nevoie. Aici cuvântul joaca rolul de a confirma autenticitatea faptei.

Exista mereu nevoia ca cel de lângă sa-ti dovedească lucrurile pe care spune sau promite ca le dorește sau intenționează sa le facă. Dacă rămâne totul la stadiul de vorbe, dupa un timp apare indoiala, apare incertitudinea. Faptele sunt fapte, iar vorbele raman vorbe pana nu devin fapte.

Cred ca este important sa găsim un echilibru, sa incercam sa aducem in relație și acel element de joacă, o picanterie care sa mai revigoreze puțin relația si sa ne ajute sa apreciem mai mult ceea ce avem lângă noi, dar care uneori e dat uitării.

În cazurile în care exista un exces de fapte,de asigurări constante avem tendinta de a le considera ca ni se cuvin si de multe ori, unul dintre parteneri ajunge sa nu mai vadă eforturile sau sa aprecieze nici cel mai banal gest,care la început conta atât de mult.

Diferite cerințe care la începutul unei relații contau, făceau parte din "lista" de "must have" a partenerului ideal, cu timpul cădem in capcana lui "Vreau mai mult, Vreau altceva?"

La început cucerim si suntem cuceriți de gesturi dragute precum o floare dată fara vreun motiv anume, mesaje dulci când mai puțin ne așteptăm, o usa mereu deschisă, mici cadouri dăruite pentru simplu fapt ca știm ca acestea aduc bucurie pe chipul persoanei dragi.

Poate la început a fost Cuvantul apoi dragostea, faptul ca incepe să ne pese, Fapta îi ia locul. Pentru un timp faptele celui drag noua zburda ca fluturașii îndragostelii în stomac.

Dupa o vreme cerem confirmări mai mult prin cuvinte și ajungem sa nu mai vedem faptele, gesturile care fac dovada iubiri sau a respectului. Cumva uitam ca vorbele nu au prea mare putere de acțiune. Faptele sunt cele ce se creează prin puterea actiunii și fac ca relațiile de dragoste, de prietenie să funcționeze.