În acel zâmbet ai cuprins toate învățămintele...

04.09.2019
      Buna dimineața!Se crapă de ziuă, liniște, un mic dejun rapid și o cafea cu miere și scorțișoară.Un mic ritual înainte de o nouă călătorie. Oboseală plăcută,muzica în căști și un alt bagaj pe umăr.

      Azi este o zi superbă. Tot azi este și ziua în care a trebuit să spun la revedere unei persoane care a lăsat în mine tot minunatul lui.

      Deseori mă întrebam cum se face ca pot raspunde la nepăsare, indiferența, răutate, aciditate cu atâta deschidere,zâmbet și fără judecată. O parte poate să vină din rolul de victimă, salvator, atât de jucat, inconștient de noi toti. Însă cealaltă parte vine din influența acelui om special care și-a pus amprenta atât de adânc asupra a ceea ce sunt astăzi. M-a învățat să nu răspund răutății cu răutate,să înlocuiesc orgoliu cu modestia,să transform mândria în simplitate,să caut mereu să citesc dincolo de acele comportamente,pe care uneori oamenii le folosesc în mod negativ,să rănească,să se apere. Dar nu neapărat să ne rănească direct pe noi,ci mai degrabă să își demonstreze lor încă o dată că încă nu sunt pregătiți să ia piept cu partea lor bună.

      Acest om atât de încercat, revarsa în fiecare clipă iubirea de sine.Era atât de sigur că orice si oricine poate să se transforme.Dacă nu,avea grijă să mă învețe că trebuie să văd dincolo de răul acelei persoane,pentru că uneori, poate acea persoană este atât de sfărâmata până la ireversibil,încât,tot ce pot să fac este să îl privesc cu blândețe și să merg mai departe.

     Când uit să fiu ce el mi-a lăsat,mă pun jos cu palmele pe față și mă ridic cu el.
     Sunt azi,aici,pentru că el m-a salvat,a fost acolo cu o blândețe covârșitoare,pe care nici eu,în multele momente nu mi-aș fi oferit-o.

     Ce norocoasă sunt că ai ales să faci parte din viața mea. Ce norocoasă sunt că te-am ales.Ce norocoasă sunt că nu ai renunțat la mine.
     Dacă mai mulți s-ar uita mai atent,stiu ca și ei ar găsi acea persoană. Totul este să își dea voie.Atunci lumea ar fi cu un pas mai aproape de umanitate.

     Ti-am zis că poți pleca în liniște, mi-ai lăsat suficient încât să pot merge singură.Chiar și în acel ultim moment mi-a daruit ceva.Un zâmbet larg pe care nu-l voi uita niciodată și când obosesc îl readuc în minte și suflet. În acel zâmbet ai cuprins toate învățămintele.Mi-e dor de tine.

© 2019 Karina Costan, Psihoterapeut
Creat cu Webnode
Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți