Întoarce-Te și te voi aștepta!

Întoarce-te spre mine! Sunt aici! Mă vezi?

De fapt, nu te întoarce, mi-e teamă să te privesc! Puțin întoarce-te totuși, cât să îți mai simt ochii peste corpul meu, să îți mai vad o dată privirea în a mea. Apropie-te de mine! Ba nu, rămâi acolo! Încă un pas dacă mai faci risc să rămân fără rădăcini, să mă rătăcesc atât de rău...te rog, ceva din mine mai simte puțin că vrea să își găsească calea departe de tine. Simpla ta privire, simpla ta respirație, simpla ta atingere, fie și ea accidentală, trezește în mine o emoție pe care nu reușesc să o definesc în cuvinte.

Mă lovește atât de puternic în stomac. Mă lasă la pământ cerșind aer.

Mă zbat să trag aer în piept, dar doare prea tare.

Mă privești de sus cu un zâmbet care sfidează starea mea. Încerc să mă ridic. Încă mă hotărăsc dacă să fug către tine, să îți iau fața in mâni, să te privesc în ochi, să îndrăznesc să mă apropii de buzele tale cât să le simt sau să fug de tine, știind ce urmează. Sunt confuză. Semnale amestecate. Precum sportivul la linia de start, așteptând să audă zgomotul care îi permite să plece spre victorie sau nu, așa aștept eu semnul de la tine ca să mă eliberezi sau să mă iei înapoi, însă pentru toată viața!

Te lași pe vine, imi ridici bărbia cu degetul. Zâmbești ! Ști că puterea mea stă la tine. Îți place că poți să fi singurul care mă întoarce din drum de câte ori vrea. Nu te-ai hotărât ce vrei să faci cu mine, ce vrei să faci din noi. Nici măcar nu te grăbești! De ce ai face-o? Adori să ști că orice ai face, rămân a ta.

De fiecare dată când spun Stop, este ultima oară când îți mai cedez, apari cu mici atenții, vorbe noi și potrivite, iar eu mă cuibaresc din nou la pieptul tău.

Nimic nu mă face să mă simt mai femeie când sunt în brațele tale. Nimic nu te face să te simți mai bărbat, când brațele tale mă ridică, cu falsa iluzie a îmbrățișării, ca apoi doar să mă izbeasca fără milă de perete.

Ce roluri bizare jucăm! Când și cum ne oprim din asta? Ce sunt eu? Victimă? Ce ești tu? Agresorul? Și dacă da, cum te-am ales pe tine? Cum de m-ai ales tocmai pe mine? De ce nu am ales un Salvator? Și tu la fel sau măcar o altă Victimă? Întoarce-te și spune-mi, nu mă lasă așa împrăștiata pe podea.

De fapt, Te rog nu te mai întoarce la mine! Nu stiu cum să îți spun NU. Mă ți la pământ! Ceva, nu stiu ce, mă aduce mereu înapoi și nici nu e nevoie să irosesti mult timp.

Cât te invidiez, că poți să mă alungi și să mă strigi când vrei. Cât invidiez Siguranța din tine. Cât Mă disprețuiesc că mă întorc la tine.

Undeva, printre palmele tale grele se scurge smoala! O lași cu atâta indiferența să îmi ardă trupul! Cum nu simți cât este de Fierbinte!? Opreste-te! Te rog, întoarce-te spre mine și spune-mi, merită sau merit toată agonia pe care mi-o provoci? Vorbește-mi, te rog, întoarce-te spre mine și răspunde-mi! Care este pacatul meu? Acela că am îndrăznit să te doresc, să te ador, să fiu orice mi-ai comandat să fiu?

Cum pot fugi?..m-ai prins atât de adânc. Îndrăznesc pentru o milisecunda să am curajul să ridic ochii spre tine. Până și lacrimile au împietrit și au nevoie de permisiunea ta să se poată scurge pe fața. Undeva printre picioarele tale se îmbârligă o sfoară. Ar fi ușor să o tai. În schimb alegi să te dezlegi de ea, forțânduti-le. Preferi așa. În încercarea ta, ști că există o nouă oportunitate. Aceea de a mă tine la pământ. 

Sunt grele loviturile, la fel ca sufletul tău care nu poate vedea că cineva chiar poate iubi o brută inertă emotional.

Rănile produse de tine sunt hrana pe care o dai ca recompensă mecanismelor de apărare. Cu cât treaba e mai precisă, cu cât întoarcerea mea spre tine este mai fidelă, cu atât furia ta, disprețul față de ceea ce tu numești slăbiciune, cârpă, ușoară...câte nu m-ai numit, doar pe nume nu, cu atât furia ta crește.

Mă întorc mereu la tine pentru că știu că nu pe mine mă respingi. Tu respingi părțile pline de vioiciune fără limitare, de afecțiune fără recompensă, de atașament fără conditionare. Sunt prea aproape de sufletul tău, știu că în el ai ascuns trăirile fizice, emotionale, încă înfășurate în pelicule de sânge, transformate în smoală.
Ti-e teamă, nu vezi, nu crezi în mine, că pot să limpezesc, să îmbrac și să purific ce alții ți-au distrus.

Știu că ești speriat, copil drag. Și eu sunt!Pentru că și eu am avut în interiorul meu pelicula de smoală! Altfel cum crezi că aș fi rezistat arsurilor, loviturilor, cuvintelor, palmelor.

Oprește-te, te rog. Oprește-te, te rog și întoarce-te spre mine, la mine! Sunt la podea, acolo unde mă lași de fiecare dată. Nu observi? Uită-te, oprește-te și uită-te, te rog! că mână mea e singura care mai are încă curajul să stea ridicată fără să aștepte să îi dai tu voie. Apuc-o odată, nu știu cât o mai pot ține ridicată! Ia-mă de mână. E singura parte din corpul meu care nu a cedat încă sub greutatea corpului tau.

Hai să mergem spre mine, am destulă iubire cât să ne ajungă, până când vei decide că ești pregătit. Dar am nevoie pașii să îi faci cu mine, lângă mine, chiar și înainte mea. Atât te rog, nu îi face înapoi.

Mai am doar mână asta, nu am atâta forța să ne târăsc pe amândoi. Dacă alegi să mergi înapoi, mână mea, așa arsă, sufletul meu mi-au spus că va trebui să aleg. Am de ales, copil drag, între a mă condamnă la devorare ireversibilă sau a-mi lua mâna, singura care mi-a rămas și să mă salvez pe mine. Degetele mâinii mi-au promis că mă vor ajuta și ele să mă lipesc la loc și mă vor decora apoi ca să nu vadă nimeni, că a fost odată, un copil drag deghizat într- un bărbat șarmant cu ochi patrunzatori, ce a crezut mai mult în devorarea lui si implicit a mea.

Voi alege cea din urmă și ultimă incontestabilă opțiune. Vreau să mă conving inainte de a mă preda că am un colț cu licurici care se pot încărca din intuneric.

Oprește-te, te rog, întoarce-te la mine, prinde-mi mână chiar dacă mă doare! Ridică-mă! Ascultă-mă, auzi-mă, crede-mă, tot ce vei avea nevoie va fi să te întorci! Dar de data aceasta nu la mine, nu spre mine.

Oprește-te, te rog și întoarce-te spre Tine! Eu pot să te cuprind, pot să te țin, nu îți fie teamă, chiar dacă mi-ai mai lăsat doar o mână, nu e târziu.

Întoarce-te la Tine, deopotrivă mergi doar înainte cu mine...înainte!