Minunată Forța revelatoare a Cuvântului

  Și alții au nevoie de ea să le lumineze întunericul din viața lor sau pentru cei norocoși să creeze atmosfera romantică care se alătură cerului înstelat, adierii ușoare a vântului.

  Și Luna și Soarele au rolul de a reflecta și de a amplifica stările pe care le traversăm.     Uneori dacă ne uităm mai aproape le putem auzi soaptele blânde cum           ne îmbărbătează pentru o nouă zi. Ne transmit forța lor pentru a putea tempera starea de beatitudine, pe care stângaci, avem tendința să o sabotam spre nefericire.

   Geamurile sunt larg deschise. Aerul intră încrezător, se joacă cu părul meu, aburul cafelei și filele cărții proaspăt deschise. Mirosul parfumului, aroma cafelei și a cărții îmi crează o stare de liniște și siguranță. Aerul îmi dezgoleste umărul drept, dând la o parte cămașa rebel purtată.

  Privesc culorile Toamnei, încerc să aștern emoții pe foaie, poate reușesc să le fac să danseze spre Univers. Poate acolo vor căpăta forța și forma de care am nevoie, să le pot rechema apoi pe Pământ.

  Am nevoie de ele să se manifeste, am nevoie de ele să se transforme din gânduri în cuvinte, din cuvinte în emoții și din emoții să prindă contur în forme, în fapte. În varii forme. Acum depinde ce am nevoie să descarc, ce are fiecare nevoie să transforme.

  Priviti-le, ce dans mirific creează, tango îmbietor.

  Câtă informație și câtă forță cară mereu aceste cuvinte! Cât de maiestuos alcătuiesc povești dacă ști cum să le folosești!

  Dacă sti cum să le rogi, cum să le chemi, se aștern ca prin magie pe foi, zboară atât de ușoare printre buze sau își fac comod așternut peste suflete.

  Importanța lor este colosală, impactul lor este îmbietor, năucitor, devastator.

  Forța cuvantului este ca o pendula. În funcție de ce exprimi, cuvintele te pot dobora sau înălța.

  Sunete la început. Litere stinghere. Amestec întâmplător. Silabe ghidușe. Inspirație boemă. Cuvânt într-un final. Propoziție simplă sau complexă. Paragrafe, dialoguri, toate acestea se așează suav pe un lac lin și limpede de gânduri precum cristalul. Lebăda în zbor aterizează și se mulează pe pătura apei, creând acele unde, perfecte, ermetic închise, care se propagă în funcție de forța pătrunderii labelor în interiorul apei. Să nu uităm că nu doar forța este importantă, ci și adâncimea pe care reușește să o atingă.

  Valabil este și pentru noi, oamenii. Cum alegem cuvintele? Cum le permitem să ne definească? Cum le utilizăm pentru a îmbrăca sau a dezbrăca ființa noastră? Cum le alegem pentru a ridica sau a strivi o altă ființa care ne trece calea sau care așteaptă cuminte pe prispă ?

  Sunt momente în care impulsivitatea, lipsa de tact, o proiecție rătăcită în noi din traumele psihice trecute, își face brusc apariția, descarcarile hormonale asociate Lunii pline-fază completă, toate acestea crează cadrul perfect pentru o izbucnire fulgerătoare, unde, ca prin mister, adună cele mai tăioase cuvinte. Acestea sunt apoi trimise cu viteza luminii spre cel care are neșansa să se afle în fața noastră. Uneori, greșeala acelui suflet, nici nu mai contează pentru noi, că este de mărime mică, medie. Ferește-l dacă faptul lui este mare.

  La fel de încântătoare sunt și momentele în care temperarea, delicatețea, diplomația, apariția fulgerătoare a unei minunate amintiri traversate și integrate corespunzător, sănătos psihic, creează și acestea cadrul perfect. Însă de această dată cadrul perfect pentru o izbucnire fulgerătoare ce adună cu sine cele mai entuziaste cuvinte. Acestea sunt apoi trimise cu viteza luminii spre cel care are șansa să ne fie în grijă, beneficiind de cele mai înălțătoare sunete.

  În cazul mai puțin pozitiv, cuvintele nefaste, atribuite pe termen lung, sau cu o frecvență deasă, pot construi în timp un copil temător, neîncrezător, furios, agresiv, al cărui scenariu de viață și-l scrie din inerție. Din pura dorința de a scăpa de opresiune sau din instinctul de conservare cu care a venit pe lume. Chiar și din instinctul de supraviețuire.

  Cu aceeași paralizie emoțională dobândită de copil, își rescrie, la fel de inconștient scenariul vieții de adult. Undeva, cumva pe parcursul acestui drum, printre cărțile ce îi cad în brațe sau oamenii de care se împiedică, poate avea ocazia, ca cineva sau ceva, mai încăpățânat și îmbătat de optimism, fie el fila sau om, să îi ofere în sfârsit acea gură de aer proaspăt, atât de necesară pentru a putea măcar în ultima partea a vieții sale să își rescrie scenariul de sfârșit.

   În felul aceasta are în sfârșit posibilitatea de a trăi cu adevărat toate acele cuvinte fără sens, ecou, gust sau sunet de care se mai lovea din când în când. Își dă voie să le lase să prindă suflu, să le guste bucuria, încurajarea, își dă voie să se îmbrace în curajul lor, experimentand pe viu tot ceea ce și-a refuzat până în momentul revelației.

   În cazul pozitiv, totul e mult mai puțin complicat. Cuvintele curg fără efort, își revarsă energia divină cu atâta ușurință. Din simplu zâmbet simți avalanșa de cuvinte decorate care mai de care în încurajare, optimism, ambiție, căldură, soluții edificatoare, candoare. Aceste cuvinte încărcate doar de emoții euforice, hiporbolizate intenționat, sunt trimise cu intenția vădită de a crea un om care crede și a cărei credință în forțele proprii, nu poate și nu va putea fi zdruncinată, indiferent de obstacolele de care se va lovi. Indiferent de obstacolele peste care nu va putea trece. Acele cuvinte vor clădi un om cu o gândire iritant de pozitivă, mai ales pentru cei încă nevindecati, mereu pregătit pentru a găsi soluții la cele mai sumbre scenarii.

   Putem crea drame, putem dobora credințe, putem porni războaie, putem adânci traume, putem mutila destine, putem da naștere unor monștrii ce pot distruge popoare, ce pot schimba ideologii și pot manipula cuvântul dulce al credinței, transformandu-l într-o armă redutabilă de exterminare în masă.

   Putem însă alege să rescriem dramele, în poveștii cu final liniștit, putem pune capăt războaielor dacă alăturăm diplomația cuvântului, putem oferi o altă perspectivă traumei și transforma potențialul monstru într-un mare salvator, alegând să nu folosim cuvântul pentru a manipula, ci pentru a inspira, a transforma și a recrea o nouă lume!

Minunată forța revelatoare a cuvântului. A gândului. A emoției transformată în cuvânt.