Parfumul Teiului Jucăuș

Mirosul Teiului...Copacul copilăriei mele. Parfumul lui îmi mângâie și acum fața. Explozia florilor emană un miros în care îmi place să mă joc. Respir cât mai adânc, sa ma asigur ca absorb cât mai mult din esența lui. Se răspândește atât de rapid în corp și îmi încântă simțurile, celulele.

Pielea este atrasă de jocul seducției pe care îl joaca ancestral. Liniștea Teiului coboară încet încet în interiorul meu și îmbrățișează copilul din mine. Ma gâdila, ma face sa luminez interiorul și rămân nauca de puterea lui aproape erotică.

Copilul din mine zburda pe câmpuri vaste si fuge zbierand de albinele ce sunt atrase de el.
Femeia din mine se lasă liberă impulsului și savurează momentul temporar al unuia dintre miracolele naturii. Stau întinsă și las mireasma Teiului sa creeze un scenariu plin de ghidusie, zâmbet larg ce bucura pana și Soarele,care se chinuie să aducă prezența Prezentului plin de emoție caldă, reală, palpabilă, pe care uneori ma zbat sa ma prefac ca nu o simt.

Mireasma Teiului trezește în mine senzualul ce se derulează fără a mai tine cont de rigorile regulilor pământene....Ma întind pe covorul verde creat cu atâta măiestrie, ce înconjoară Teiul.Umbra lui e una calda,suava,care îmi mângâie senzual corpul. Îmi simte finețea pielii,iar eu ii simt florile și frunzele cum ma învălui cu sărutările sale pasionale.

La umbra lui visez, călătoresc acolo unde limitele nu exista,pot aduce în minte orice îmi este nepermis. Uneori ma strâng tare,vrând sa ma cuprind,ptrc nu vreau sa cerșesc atingerea după care sufletul meu râvnește și cum stau asa ma surprind ca lacrimile ies sfioase neintelegandu-si rolul.Insa apoi îmi vad zâmbetul, după obrajii ce infloresc precum bujorii și își dau voie sa alunece,exact ca niște copii pe derdeluș.

Am corpul întreg,pe dinăuntru și pe dinafara, învelit în cea mai pura forma de iubire. Încet, încep sa îmi dau voie sa simt cât de puternica este Iubirea de Sine și cât de mult își dorea sa iasă din mine,sa simta parfumul Teiului.

Iubirea de Sine este ca un copil mic, care se străduie sa fie observat de către părintele său, care vrea sa fie lăsat sa arate câte lucruri minunate poate face,ca are puterea sa deschidă usa sufletului,ca are înțelepciunea sa ofere ceea ce simțurile ii transmit.

Iubirea de Sine are o putere magica,cum alte surate nu au.Ea vindecă rănile și simplifică căile întortocheate,pe care le alegem de multe ori și care ne fac existența inconfortabila în cele mai multe momente.

Ne pierdem în detalii ca și când am alerga intr-un labirint fără rațiune sau emoție, fără direcție,fără sa ne oprim măcar sa înțelegem structura mecanismelor care ne pot dezvălui traseul spre ieșire.
Stam pe întuneric sperând ca cineva va vedea lumina licuricilor care se joaca de-a v-ați ascunselea cu copilul din noi,făcându-i șederea în bezna mai ușor de suportat.

Meritam sa simțim Iubire dacă....mereu condiționarea e parte din ființa noastră. Nu e vina nimănui. Fiecare suntem consecința celui din urma noastră.
Cineva șoptește timid în ureche....Iubire de Sine....si ochii izbucnesc în lacrimi, corpul tresare si nu isi mai gaseste locul, ființa se sperie teribil de abandonul celui care dăruia iubire...asa cum este,este combustibilul de care are nevoie sa leviteze.

Nu concepem sa cautam în noi.Doar gândul aduce cu el o întristare ce este greu de dus, de digerat, de explicat, este terifiant sa nu ne mai bazam pe iubirea din exterior și sa ii dam o șansă iubirii ce a venit o data cu nașterea noastră.

Cum învățăm să ne dăruim iubire din noi înșine? Câta am putea sa ne oferim....fără restricții,fără condiționare, fără limita de cantitate, pedepse,fără lovituri, fără umilire,fără a cerși, fără a urla, fără cuvinte care zdrobesc instinctul natural.

Câteodată stau sub umbra Teiului....pana și el își oferă iubire atunci când se învălui în parfumul propriu amețitor și are atâta iubire de sine ca o dăruiește mai departe, bucurand natura și omul de-o potriva.
Avem datoria de a ne schimba întreaga structura interioara și de a ne adapta la o nouă stare. O stare de iubire,de care o data ce ne îndrăgostim,vom putea simți ca restricțiile vor fi pertinente,conditionarile vor fi blânde și cu rol de protecție și evoluție,cuvintele care o data zdrobeau au acum o mustrare dulce.
Iubirea de Sine, pana ii învățăm pașii, îmbătați de fiorul întâlnirii și al reindragostirii,ne poate aduce momente de naivitate,de care unii,ce au umbra rece împrejurul lor,ar vrea sa o defaimeze și implicit sa ne impleticim pe drumul evoluției.

Mirosul Teiului.....el îmi arată cum sa îmi dau voie sa simt Iubirea de Sine,prin puterea exemplului a tot ceea ce este pur și nealterat în jurul nostru,dar noi atât de orbi de cotidianul zilnic,luam tot ceea ce ne-a fost dăruit de acest Univers de-a gata și murdarim,cu pașii noștri, lăsând urme de mizerie ce pătează si distrug uneori pana la implozie Interiorul.

Iubirea de Sine este diafana, celesta, senzuala,erotica, are o atingere de mătase și aluneca în interior precum mâna aluneca pe camasa de satin.
Imaginea mângâierii cu blândețe a propriului corp, atingerea erotica și plăcerea auto satisfacerii, sunt expresii ale Iubirii de Sine,alterate de umilirea actului,lovit de rușine, de judecată, expresii castrate.
Dar și Iubirea de Sine are dreptul la intimitatea ei,pe cine scârbește, pe cine deranjează, pe propria persoană? Cum ne este rușine de ceea ce avem în interior, în exterior? Pana când?
Atracția dusa la o dependență excitanta, a nu se confunda cu narcisismul ,acolo dragostea este egoistă,aici dragostea este altruista.

Nu e nevoie sa strigi lumii ca ai descoperit multiplele sensuri ale Iubirii de Sine, daca nu simti sa faci asta sau nu esti pregatit sa împărtășești încă,însă măcar fata de tine,lasa-ti simturile sa fie libere, sa se manifeste, sa îți arate cum sa îți oferi iubire. Iubire pura, iubire calda,iubire limpede, iubire liberă.
Iubirea de Sine este cel mai prețios cadou dat de Univers în momentul în care ne-am pornit călătoria spre Pământ. Este amintirea "palpabilă" a unei lumi în care,la momentul potrivit ne vom reîntoarce. În ce stare...de noi va depinde.

Mirosul Teiului străpunge, nu doar sufletul meu, ci mi-l apropie mai mult de Casă.