Pasiune de Început

Serile răcoroase de vară mă aduc mereu spre tine. Vântul adie pe corpul meu la fel cum buricele degetelor tale mă mângâiau atunci când erai aproape.

Zbucium...disperare...distanță...teamă...comunicare bruiata de lipsa experienței sau a lipsei de îndrăzneală, de fragezimea tinereții și de furtuna voluptății.

Dulce fior carnal ce se zbate în lanțuri de orgolii, de impulsivitate, de atingeri interzise sau prea sufocante.

Parfumul de miere din flori aerate de salcam al primei îndrăgostelii...atât de floral.

Unde se evaporă oare? Ce se întâmplă cu relațiile atât de pasional începute? Cu ce odor se amestecă, ce mireasmă își pune oare ghiara și îi anihilează orice dâră de miros...?

Cum reușim să reînviem pasiunea de la începutul relației? Cum se face că înlocuim pasiunea cu rutina și comoditatea?

Cine spune că nu poți avea un etern început chiar și după ani sau decenii de relație?

Întrebările pot continua...La fel cum răspunsurile pot varia.

Scenariile parentale ce au stat drept model pentru viitoarele relații, pe care credem că le-am ales conștient și independent, scenarii reproduse din spiritul loialității și fidelității, poate chiar și al vinovăției față de cei care ne-au crescut, aceste scenarii ne-au adus mai mult sau mai puțin în scenariul propriu al replicării unor valori,credințe, cutume ce nici măcar nu ne aparțin în totalitate, avem doar falsa iluzie că suntem stăpânii propriului destin amoros, al poveștii pline de dulceața fructelor proaspete de vară sau toamnă.

Ochii căprui, ochii albaștri, ochii verzi, ochii negri...Ochii în care ne pierdem adesea. De multe ori de acolo pleacă scânteia.

Obișnuința de a trăi prin sau pentru celălalt ne poate anula identitatea de sine. Diferența de fond o face capacitatea de a rezista și de a realiza acest lucru.

Contează foarte mult să găsim în noi putere pentru a nu ne pierde cu totul în relație, să ne păstrăm plăcerile, încercând să construim și unele comune.

Importanța comunicării la timp a micilor sau marilor obstacole, ce apar inevitabil în orice relație de dragoste sau chiar și pasageră, este vitală precum apa este pentru a supraviețui.

Timpul pe care îl acordăm, ascultând și încercând să punem în practică nevoile celuilalt este de asemenea esențial.

Chiar si acceptarea, uneori a faptului că oricât ne-am strădui, s-ar putea să nu fie de ajuns.

Aud adesea compromisuri produse de temeri, traume. Unele sunt frumos îmbrăcate în mesaje metaforice și susținătoare. Parcă dintr-o dată ștergem cu buretele răul făcut de noi înșine sau de partener. Nu mai contează nici toxicul relației, găsim mii de scuze pentru a continua ceva ce, probabil de mult este mort. Uneori ne învartim într-un cerc vicios, din care nu mai vedem scăparea și avem impresia că dacă încercăm să fim acolo, încercând să îl/o salvăm, în sfârșit vom fi demni de dragostea după care tânjeam și vom fi etern apreciați de către potențialul suflet pereche.

Unele mesaje care, de multe ori vorbesc sincer din suflet, dar care pentru celălalt ar putea fi doar sunete, sună cam așa:

"O să ne vedem, indiferent cum o să vrei, o să ne vedem. "

"Când știu că ești bine...Eu nu am nevoie să stau ore în șir cu tine să îți spun că meriți să contezi pentru mine, ceea ce faci e de ajuns să contezi."

"Nu sunt naivă, știu și văd mai multe decât crezi. Îți promit că nu o să îți doresc în continuare decât să îți fie bine și mă voi bucura cu aceeași intensitate când voi auzi de progresele pe care știu că le vei face."

"Indiferent cum te văd cei din jur, ai o imensă bunătate în tine."

"Vreau să fiu femeie pentru cel care m-a ajutat să mă transform când eram pierdută."

"Te rog mult nu uita de tine, nu da dreptate durerii prin care ai trecut de când ai venit pe lume și până în prezent. Luptă cu demonii și fă-le în ciudă."

"Arată-le nervii, dracii și încăpățânare pe care le ai, că poți cu acestea să devi cea mai bună versiune a ta, nu cea mai rea, cum poate te-au vrut sau te vor, cei care de-a lungul vieții tale te-au lovit chiar și atunci când erai la pământ."

"Până atunci promit că nu vei ști decât că sunt bine, nu te voi încărca cu nimic. Orice va fi în mine, după ceea ce mi-ai oferit, voi păstra pentru lacrimi, iar ție îți voi dărui doar zâmbetul. Când o să deschizi brațele atunci voi ști că pot să fiu EU în preajma ta, chiar dacă EU am și lacrimi."

Toate parcă conțin teama de a comunica ceea ce ne deranjează cu adevărat în stilul celuilalt, în special mă refer și la ușurința de a te desparți, la un final de care se trage cu dinții.

Pasiunea de Început, dacă nu este stimulată, sprijinită, dorită, comunicată, se transformă într-un compromis cu final dureros pentru una dintre părți sau pentru ambele. E trist și dureros. De multe ori comoditatea și prea familiarul relației, partenerilor poate duce la așa deznodământ.

Încearcă să faci un Astăzi din fiecare zi, măcar încearcă, așa vei ști că ce a ținut de tine ai făcut. E mult mai bine, decât să te predai, să uiți de tine, sau să regreți când e prea târziu să mai poți schimba ceva.

Tot ceea ce a contat pentru mine, cu tine lângă..a fost Astăzi.