Sunt încă Aici
07.03.2022
Situația pe care o traversam în momentul de față, este pentru mulți dintre noi, emoțional inimaginabilă.
Am încercat să rezum pe cât se poate efectele, aspectele, provocările prin care trec cei care au statut de refugiat de război și care au fost forțați de împrejurări să recurgă la o dezrădacinare fără precedent.
Aici nu vreau să fac referire doar la situația prin care trece țara vecină în momentul de față, ci în general.Sunt mulți care au trecut prin varii experiențe de la război, la calamități naturale, care s-au trezit brusc fără pământul de sub picioare.
Cu toții avem în spate o istorie personala, un membru al familiei care a trecut prin așa ceva, care a supraviețuit și a putut povesti cum a fost pentru el.
Este nevoie de o capacitate de empatie uriașă să poți înțelege ceea ce simt acești oameni, copii, bătrâni, tineri. Procentul celor înstăriți care au reușit să scape cu viața, trecând prin Vămile țărilor vecine, direct cu statut de emigranți forțați, este extrem de mic, comparabil cu cei ce s-au trezit peste noapte în postura de refugiați de război.
Este nevoie de o capacitate de empatie uriașă să poți înțelege ceea ce simt acești oameni, copii, bătrâni, tineri. Procentul celor înstăriți care au reușit să scape cu viața, trecând prin Vămile țărilor vecine, direct cu statut de emigranți forțați, este extrem de mic, comparabil cu cei ce s-au trezit peste noapte în postura de refugiați de război.
Imaginile derulate în mass-media de-a lungul anilor, în variile războaie pornite inutil, vor fi marcat oamenii care locuiesc în proximitate, mai profund decât cei care privesc de la distanță. Suferința exista, doar ca la intensități diferite.
Imaginile cu oameni care se împing in gări, terifiați pentru a prinde un loc în Trenul Speranței, copiii dați peste mulțime altor oameni doar să fie siguri că vor reuși să îi salveze, să poată avea o șansă la viață, ochii înlăcrimați ai unor adolescenți care peste noaptea s-au trezit soldați obligați să ucidă altă ființă umană, fără pic de pregătire militară, ci educați în spiritul Păcii, sunt imagini sfâșietoare de privit.
Ceea ce este în sufletul acelei mame care își ia rămas bun, acelui tată care își strânge în brațe pentru ultima oara, poate, oamenii care fac parte din el, este foarte greu de digerat.
Urmările psihologice ale celor ce au trăit sau trăiesc o dubla rupere, o data de patrie și apoi de familie, de cei dragi lor sunt adânci. Unele cicatrici emoționale pot supura și după decenii. Depinde foarte mult de norocul fiecăruia,de personalitatea, de tăria de caracter, de forța psihică de a o lua de la capăt.
Motivația în aceste cazuri este vitală. De ea depinde VIAȚA sau Încetarea ei.
În aceste momente, noi toți cei care alegem să ajutăm pe cei aflați în suferința, cu bunuri materiale, cu resursele emoționale, atât cât putem conține în aceste situații de răscruce, chiar și rugăciunile pe care le putem spune în gând atunci când facem treaba sau punem capul pe pernă seara la culcare, noi toți ar fi nevoie să ținem în gând, că a le scoate acestor oameni în evidență importanța Motivației este acum esențială.
Poate părea fără substanță, fără emoție pe alocuri, însă este o nevoie, pe care trebuie să o aducem în discuțiile cu acești oameni atât de greu încercați. Poate părea fără efect pe moment, însă atragerea atenției asupra acestui concept exemplificat concret, mulat fiind pe istoricul fiecăruia de viață, va face diferența în momentul în care se va trece de la etapa de ȘOC și se ajunge în punctul în care trebuie să înceapă ADAPTAREA la o nouă viață, la un nou mod de a conviețui, la o nouă cultură.
Motivația va face diferența între Viață și Moarte, fie ea și moarte emoțională.
Așadar să încercăm să îi facem atenți și să le scoatem în evidență motivele pentru care merită să lupte, pentru a putea depăși ceea ce pentru mulți este acum simțit ca fiind Sfârșitul misiunii lor pe acest Pământ.